În diverse cărți de referință există o descriere a cireșelor sau a cireșelor de păsări. O parte a discrepanței în terminologie se explică prin faptul că această plantă are mai multe soiuri. Acest cireș este considerat unul dintre cele mai vechi cultivate de oameni. Cireșele dulci cresc în regiunile sudice ale Rusiei, dar se găsesc și în sălbăticie la latitudinile nordice. Fructele de pădure conțin multe microelemente benefice, inclusiv fructoză și glucoză.
Povestea originii
Cireșul de păsări este o cultură sălbatică.Săpăturile au arătat că această plantă a fost folosită în antichitate. Prima mențiune despre cireșe datează din secolul al IV-lea î.Hr. De-a lungul timpului, crescătorii au transportat arborele de la Kerasunt (considerat locul de naștere al culturii) pe teritoriul Imperiului Roman.
În Evul Mediu, cercetătorii au împărțit cireșele în subspecii separate. Primul grup includea pomi cu fructe dulci, al doilea - cei cu fructe acre. În prezent, în țările vorbitoare de limbă engleză se mai păstrează o astfel de gradație. În acest caz, acest soi se numește Caesar.
Descriere botanica
Cireșul de păsări, în medie, crește până la 15 metri lungime, deși s-au înregistrat cazuri când trunchiul, împreună cu coroana, a ajuns la 30 de metri. Cultura se caracterizează printr-o dezvoltare rapidă. Arborele se caracterizează prin următoarele caracteristici:
- trunchi drept;
- coroana ușoară;
- există mai mult de trei frunze pe ramuri;
- coroană ovoidă (mai rar în formă de con).
În primii ani după plantare, scoarța cireșilor tineri este maro, roșie sau argintie. În cazuri rare, trunchiul se desprinde pe măsură ce planta se maturizează.
Rădăcinile majorității cireșelor cresc în principal adânc, dar uneori sunt capabile să formeze sisteme mari și ramificate.
Există două tipuri de lăstari de cireș:
- cele scurtate, pe care se formează fructe;
- alungit, asigurând creșterea copacilor.
Frunzele au până la 16 centimetri lungime și au forme diferite (ascuțite, epileptice și altele). Florile albe de cireș sunt bisexuale (planta se autopolenizează), apar cu mult înainte ca mugurii să se deschidă. Cireșul de păsări se reproduce prin semințe, lăstari de ciot sau prin sistemul radicular. În sălbăticie, prima opțiune este comună.
Importanța economică și aplicarea
Cireșul de păsări este cultivat pe parcele private, în principal pentru fructele sale. Planta este folosită și în creșterea albinelor pentru a produce miere la începutul primăverii. Dintr-un hectar de plantat se pot obtine pana la 35 de kilograme din acest produs.
Fructe de cirese
Cireșele de păsări au fructe cărnoase cu o sâmbure mare în mijloc. Boabele au formă ovală sau sferică. Culoarea fructului variază de la galben deschis la nuanțe închise. În culturile cultivate pe parcele private, boabele ajung la 2 centimetri în diametru. Planta produce o recoltă până la sfârșitul lunii mai sau iunie.
Reproducere
Reproducerea se realizează folosind semințe sau altoi. Prima opțiune este potrivită pentru plantarea unui copac sălbatic. Această plantă este apoi folosită ca descendent pentru a produce cireșe cultivate.
Boli și dăunători
Cireșul păsărilor suferă de următorii dăunători:
- Coccomicoza. Afectează în principal frunzele, provocând apariția de pete roșii-maronii.
- Putregaiul cenușiu (monilioza). Provoacă uscarea rapidă a florilor și putrezirea fructelor de pădure.
- Punct de gaură (clusterosporiasis). Afectează planta în orice stadiu de dezvoltare. Din cauza dăunătorului, pe frunze se formează pete maro, iar fructele mor.
Pentru a evita infectarea cireșelor, se recomandă, după înflorire și cu 2 săptămâni înainte de recoltare, să se trateze pomul cu o soluție 1% din amestec Bordeaux sau alți compuși fungicizi.
