Calitatea și compoziția mierii naturale de albine depind direct de plantele de la care insectele colectează nectar. Vergea de aur a tufișului erbacee cu flori galbene strălucitoare este cunoscută de apicultori ca o plantă productivă de miere. Produsul final apicol din nectarul acestei plante se caracterizează printr-o compoziție curativă și o perioadă lungă de cristalizare. Să ne uităm mai departe la cum arată planta și prin ce proprietăți benefice este caracterizată.
Aspectul vergelui de aur
Vergea de aur comună este o plantă perenă fără pretenții.În mediul său natural, planta meliferă se găsește în păduri, zone de stepă, pe malurile lacurilor de acumulare, în zone muntoase și de deal.
- În funcție de soi, vergea de aur crește până la o înălțime de 1 până la 2 m.
- Tulpina principală este dreaptă, cu multe lame de frunze alungite și denticule de-a lungul marginilor, de o nuanță de smarald.
- În timpul perioadei de înflorire, pe plantă se formează inflorescențe racemose sub formă de panicule, care înfloresc cu flori mici galbene strălucitoare.
Pe lângă vergea de aur comună sau vergea de aur de tufiș, există și alte soiuri de plante melifere.
- Soiul vergeau de aur Daurian se găsește în pajiști, versanți deluroși și stâncoși, păduri și câmpuri. În perioada de vegetație, tufa erbacee crește până la o înălțime de 1 m. În perioada de înflorire, pe plantă apar inflorescențe sub formă de panicule cu flori galbene, mici.
- Varietatea șifonată de plante de miere preferă să crească în sol cu umiditate ridicată și se găsește adesea pe marginile drumurilor și ale căilor ferate. Tufișurile sunt înalte, atingând înălțimea de 2 metri în timpul sezonului. Planta se caracterizează prin lăstari roșiatici, frunze ovale și flori mici galbene strălucitoare.
- Soiul de plante canadian se remarcă prin rezistența la temperaturi scăzute și prin inflorescențe mari în formă de paniculă care ating o înălțime de 35 cm. Tufele erbacee sunt înalte, crescând până la 2 metri în timpul sezonului.
În timpul sezonului de creștere, peste 70 de mii de flori mici cu nectar dulce și parfumat pot înflori pe fiecare plantă.
Important! Vergea de Aur înflorește mult timp, începând de la sfârșitul lunii iunie și continuând până la începutul toamnei, ceea ce îi crește valoarea ca plantă meliferă.
Productivitatea mierii și calitatea mierii
Datorită perioadei lungi de înflorire, care se întinde pe 2-2,5 luni, planta meliferă are o valoare deosebită pentru apicultori.În funcție de condițiile climatice și meteorologice, 1 hectar de plantat produce de la 100 la 180 kg de nectar de albine de înaltă calitate pe sezon. Nectarul colectat nu este confiat mult timp și poate fi păstrat în stup pe toată perioada iernii, de aceea este folosit pentru întreținerea și hrănirea insectelor în timpul sezonului rece.
Produsul proaspăt apicol se caracterizează printr-o nuanță galbenă sau bej, consistență vâscoasă, gust dulce și acid, retrogust amar. În timpul procesului de zahăr, nectarul se îngroașă, capătă o culoare mai închisă, iar amărăciunea este înlocuită cu o acrișoare subtilă și o aromă plăcută fructo-florală.
Important! Fructoza predomină în nectarul de vergea de aur, datorită căruia produsul valoros poate rămâne în stare lichidă și transparentă mult timp.
Proprietăți utile ale plantei de miere
Datorită compoziției bogate de vitamine, compuși minerali și alte substanțe benefice, vergea de aur are proprietăți vindecătoare care au fost folosite în medicina tradițională și populară de mai bine de 3 secole.
Planta meliferă este utilizată ca agent preventiv sau terapeutic în următoarele cazuri:
- ca diuretic pentru a restabili buna funcționare a sistemului genito-urinar și pentru a elimina umflarea;
- planta are efect antiseptic și antiinflamator și este folosită pentru combaterea bolilor infecțioase, virale și fungice;
- are un efect benefic asupra funcționării tractului gastrointestinal, ajută la tratamentul complex al tulburărilor digestive;
- are proprietăți de vindecare, este folosit pentru leziuni ale pielii, pentru cicatrizarea diferitelor răni, ulcere și eroziuni;
- Ajută la curățarea și îmbunătățirea compoziției sângelui.
Planta conține, de asemenea, compuși biologic activi care protejează organismul de efectele nocive ale mediului, dezvoltarea tumorilor și a bolilor cardiovasculare.
Infuziile și decocturile din plante medicinale sunt folosite pentru a curăța organismul de acumulări nocive și toxice și sunt folosite în procesul de pierdere a excesului de greutate.
În cosmetologie, planta de miere este folosită pentru a face măști, creme și balsamuri de întinerire și hrănire. Extractul de plante incetineste procesul de imbatranire al pielii, ii confera elasticitate si un aspect sanatos.
Caracteristicile cultivării
Planta meliferă este nepretențioasă față de condițiile climatice și compoziția solului și se găsește peste tot în habitatul său natural. Planta este rar plantată în terenuri de grădină și există o explicație rezonabilă pentru aceasta.
Arbustul erbaceu crește rapid și suprimă alte culturi de grădină și legume. Planta se înmulțește prin semințe sau prin metodă vegetativă.
Atunci când cultivați culturi într-o grădină de legume sau grădină, este necesară o rărire atentă a plantelor. Vergea de aur perenă nu necesită îngrijire complexă și tehnologie agricolă. După 2-3 sezoane, tufișurile sunt împărțite și transplantate într-un nou loc de creștere.
Planta de miere preferă să crească și să se dezvolte în zone bine luminate. În timpul sezonului, tufișurile sunt udate dacă este necesar, fertilizate și protejate de daune cauzate de boli și dăunători. La sfârșitul toamnei, după ce înflorirea s-a încheiat, plantele sunt tăiate la 10-15 cm de suprafața solului. După apariția zăpezii, zăpada sunt greblate peste plantații.
Important! Cel mai adesea, plantele melifere sunt afectate de mucegaiul praf.În acest caz, tufișurile sunt tratate cu preparate pe bază de fungicide.
Unde înflorește
În sălbăticie, planta meliferă este distribuită în toată partea europeană a Federației Ruse, în Siberia, Orientul Îndepărtat și se găsește în Caucaz și Peninsula Crimeea. Momentul înfloririi vergelui de aur depinde direct de condițiile climatice și meteorologice ale regiunii de creștere.
